Site icon Minuni

IMN-ACATIST LA RUGUL APRINS AL MAICII DOMNULUI

Icoana Iisus in Gradina Ghetsimani
Icoana Iisus in Gradina Ghetsimani

DESPĂTIMIREA
Condac I
Rugăciunea transfiguratoare
Ipostasul rugăciunii – Maica Domnului

Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasă și curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e Rugăciunea întrupată,
Stăpână a Lumii și Doamnă a Dimineții,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieții!
Spre Tine noi alergăm, arși, mistuiți de dor.
Ia-ne și pe noi părtași ai Sfântului Munte Tabor!
Și fă-Te și nouă,
umbră și rouă,
Tu, adumbrirea
de dar,
să-și afle și firea noastră înnoirea
din zămislirea
de Har.
Ca să-Ți strigăm cu toată făptura,
într-o deplină închinăciune:
Bucură-te Tu, Mireasă, urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Icosul I
Ipostasul rugăciunii – Sfânta Fecioară

Cincizeci de veacuri se-mpliniră,
prin Avraam și prin David,
spița Ta proorocească
cerurile au obosit,
cu lacrimi și plecăciune
hărăzind neprihănit
trupul Tău din rugăciune,
Vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântă
ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine cuvântă
dorul ei de izbăvire.
Și ești, Doamnă, Ipostasul
laudelor suprafirești;
încât noi prinși de extazul
Dragostei Dumnezeiești
așa să ne sune glasul:
Bucură-te Tu, Rod învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-te Tu, Cea care ai zămislit Zălogul de foc;
Bucură-te Tu, Vohod de Scripturi, al Unicului-Cuvânt;
Bucură-te Tu, Organ muzical al Duhului Sfânt;
Bucură-te Tu, Meșteșug ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-te Tu, Filosofia cea vie, de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-te Tu, Rug al răpirii, cum altul nu se mai poate;
Bucură-te Tu, Unitate și Salbă a simboalelor toate;
Bucură-te Tu, Strună și Sunet, Arcuș și Alăută;
Bucură-te Tu, Trup și Întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-te Tu, Încântare ce ai învins a Lumii deșertăciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al II-lea
Vovidenia inimii

Precistă Preamângâioasă,
Doamnă, Pruncă Cuvioasă!
Cu străină cuviință a cuvântului Tău cald
și chemarea cu priință dintru a minții rugăciune;
Cea dintâi Tu ai intrat la Pristolul de minune,
Sfânta Sfintelor din om, Locul nostru de smarald.
Cu-ndrăznită înțelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vieții noastre dom,
prin puterea curăției, pentru care pururea
Celui ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al II-lea
Muzica Ierihonului
Ieșirea din Blestem,

Fecioară a neînseratului Veac,
Sfântă Maică a Luminii!
Ascultă-ne și pe noi cei din păcat,
nevrednicii fii ai tinei!
Preablândă, Bună, Preasfântă Fecioară,
Cheia Domnului Iisus,
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne ”Calea de Sus”!
Ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire,
și noi să putem cânta,
așa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fața în văpaia de Rug,
fierbinte de har Ție îți striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucură-te Tu, Tulpină de lumină a Rugului nemistuit;
Bucură-te Tu, Rouă creștină prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-te Tu, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-te Tu, Lacrimă care topești tot lăuntricul ger;
Bucură-te Tu, Toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-te Tu, Fir de răcoare izvorât în lăuntrică pustie;
Bucură-te Tu, Pecete de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-te Tu, Zăpadă a minții de nicio patimă ajunsă;
Bucură-te Tu, Măsură a opta a Împărăției din noi;
Bucură-te Tu, Învățătură scoasă din Bucuria de apoi;
Bucură-te Tu, Uimire sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al III-lea
Numele – Numele de mărire și proorocească dăruire

Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud,
Prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Și-n cerul Scripturii vorba Ta sună
cu toate înălțimile de dar:
„Că iată, Prunc ni se va naște
și un Fiu nouă s-a dat.
Pe umăr, cu semn stăpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline și Părinte al veacului viitor.”
Acesta e Numele Lui,
Numele celor ”cinci cuvinte ”,
Sfânt Numele Domnului,
pe care Iisus îl va purta.
Pământule tot, ia aminte!
cu toții să putem striga:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al III-lea
Nașterea Hristosului lăuntric
Invitația la călătoria inimii,

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
așa S-a Zămislit, S-a Întrupat,
Cel ce-a păzit nevătămat
trupul Rugului de pară.
Cuvânt de rostit S-a făcut
Numele Domnului de Slavă
Dumnezeul cel nevăzut
ce-n inima focului S-a Zămislit,
Fața Frumuseții cerești,
Chipul cel nemărginit
Pe Sine S-a încăput
cu măsură S-a măsurat
și aievea Cel nenumit
aici, printre noi, S-a arătat
în biruitor smerit
călare pe o asină.
Cercați dară, și voi, Puterile Numelui de Lumină,
Călătoria cea preaînaltă.
Și de la moarte la viață veți trece
cu firea îndumnezeită,
ca toți să cântăm laolaltă
limpede și fără ispită:
Bucură-te Tu, Temeiul prin care și în noi Dumnezeu Se încape;
Bucură-te Tu, Putere prin care umblăm cu Iisus peste ape;
Bucură-te Tu, Milostivire, prin care Hristos ni S-a dăruit;
Bucură-te Tu, Liniște-n care în numele Aminului ne-am plinit;
Bucură-te Tu, Răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;
Bucură-te Tu, Pătrundere și Împăcare cu firea noastră robită;
Bucură-te Tu, Blândețe prin care am ajuns Emanuelului frate;
Bucură-te Tu, Tăcere în care Duhul în sânge ne bate;
Bucură-te Tu, Însingurare-n care Cerul din inimă izbucnește;
Bucură-te Tu, Limpezime în care îngerul în trup ni se urzește;
Bucură-te Tu, Curăție prin care Numele de Slavă e în lume;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al IV-lea Fecioara – Sfânta Apatie
Despătimirea – Rugăciunea curățitoare

Cum să ne aflăm odihnă de la gânduri
Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară?
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
ispite prea înmulțite ce ne-nfășoară?
Dă-ne Tu Știința de Taină râvnită,
” Măiestria cea bună a-nduhovnicirii ”.
Cu ea să biruim firea robită,
până la adâncul despătimirii.
Și furați de ” Ruga cu strigare luminoasă ”
să putem și noi ridica
dintr-o laudă întreagă și nemincinoasă,
un psaltic și adevărat:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al IV-lea
Răsuflarea

Aprinsă Floare a necovârșitei Văpăi,
de Dumnezeu Născătoare!
Tu, chip al păcii văzut în foc
într-un ocol nemăsurat de răcoare,
apleacă-te, acum Preabună peste noi,
și sub blânda Ta îndrumare,
Darnic ne dă să putem afla
Darul cel rar, al Sfântului Fior,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor
din pieptul Porumbiței de argint,
pe care și Împăratul Prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Și ne trece-n făptura, fiecăruia-n parte
acest aprins tain de bunătate,
rupt chiar de la suflarea Ta.
Și ne pune pe buzele noastre întinate
măsura pâlpâirii celei curate,
ca să putem învăpăiați ați cânta
și laolaltă cu îngerescul sobor
și cerescul cor
vom alătura
o podobie ca aceasta,
cu stihuri așa:
Bucură-te Tu, Salt isihast, cu zbor de binecuvântare;
Bucură-te Tu, Suflet odihnit sub cuvioasa răsuflare;
Bucură-te Tu, Întoarcere cu avânt a Porumbelului de Duh;
Bucură-te Tu, Pace așezată în cugetatul văzduh;
Bucură-te Tu, Zare arcuită cu heruvice aripe;
Bucură-te Tu, Vecie oprită în încăperea unei clipe;
Bucură-te Tu, Vâslă uriașă întru Suișul cel ales;
Bucură-te Tu, a Cerului Sorbire, cu subțiatic înțeles;
Bucură-te Tu, Susur de tăcere cu lunecări de apă vie;
Bucură-te Tu, Roadă iscusită crescută din Filocalie;
Bucură-te Tu, Măiestrită aflare a tâlcului de închinăciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

ILUMINAREA
Condacul al V-lea
Stăruința necurmată în rugăciune
Aprinderea Duhului

”Foc am venit să cobor pe pământ”,
zice Hristos cu arzător Cuvânt.
Și Preacurată, furtuna dragostei Lui
să ne cuprindă cu tot răscolul pârjolului
și să ne umple de lumină nemăsurat
ca pe Tine, Fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
cu Numele de Slavă de suflet lipit.
Și cu fiecare fir smerit de răsuflare,
să se aprindă în noi a Numelui chemare.
Să ardem de pară în Dumnezeu
din toată Dragostea Numelui Său.
Și-nvăpăiați de sărbătoare în Domnul așa,
cu flăcările dragostei să strigăm:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al V-lea
Puterea preschimbătoare a rugăciunii
Monologisma ulciorului

De la Tine înțelegem Fecioară,
stăruința cea neînțeleasă
și puterea pomenirilor line
din ruga smerită și ștearsă.
Da, firea apei e moale;
a pietrei – nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră,
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picurul boabei de apă,
găurește piatra cea tare.
Fecioară, și Tu, așadar,
stăruiește cu a Ta milostivire
și peste aspra noastră împietrire.
Și biruiește-ne cu picurul de har,
ca să-ți cântăm în imn de slăvire:
Bucură-te Tu, Îndrăzneala gingășiei din zicerea Sfântului Nume;
Bucură-te Tu, Ulcior al picurării cu stăruință anume;
Bucură-te Tu, Înfiorare de sceptru din piatra albă a Domnului;
Bucură-te Tu, Fagure dulce a lui Iisus, Fiul Omului;
Bucură-te Tu, Danie de gând, cea a Hristosului meu;
Bucură-te Tu, Împărtășanie de cuvânt din întruparea lui Dumnezeu;
Bucură-te Tu, Revărsare de Mir pe care Fiul ne-o dă;
Bucură-te Tu, Metanie în fir a lui „ Doamne, miluiește-mă! ”
Bucură-te Tu, Iureș ce mă răpește și pe mine prea păcătosul;
Bucură-te Tu, Noian de pomenire, care-și sporește prinosul;
Bucură-te Tu, Harică depănare a unei Chemări de minune;
Bucură-te< Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al VI-lea
Mintea curată – Cer lăuntric

Fecioară Preasfântă, în fața Ta,
în veac pururi de rușine, se vor da,
cugetarea și ritorii înțelepciunii.
Că Tu ești Pecetea nestricăciunii,
Poarta, pentru cei isteți încuiată,
și Pildă vie de trăire a minunii.
Tu știi că Viața nu ne-a fost dată
să fie numai răstălmăcită.
Că ea se cere mult mai bogată
decât să fie numai trăită.
Ea-i a Minții dincolo de gând, dincolo de loc,
dincolo de șirul de clipe al dăinuirii.
E oglinda unui cer lăuntric de foc,
peste adâncurile inimii și-nfăptuirii.
E a Cuvântului Lumii ce pentru ea se vrea,
cale și întrupare spre veșnic:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al VI-lea
Trezvia

Fecioară și Maica noastră Preacurată,
Tu ești într-adevăr Trezvia:
voința frunții, în Mir adunată,
ochiul cel dinlăuntru, deschis
în rotundul zărilor toate,
inima cu centrul învins
de străvezimea stărilor curate.
Tu ești cea mai dreaptă luare-aminte,
care-n puterea agerimii unește, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al minții,
ascuțimea gândului de gheață,
cu înflăcărarea iureșului de viață,
caldul și recele făcut cruce,
care pe Înțelesul cel înalt îl aduce.
Dar trezvia aceasta e trezvie de prunc,
clară cheie de adânc
cu repeziș iute și străin,
ce cu nimic nu clintește sufletul Tău cel lin,
ci, dimpotrivă, îți dă Sfânta mare simplitate,
de care noi pururi ne uimim
și față de care,
pe cât se poate,
ne plecăm să cântăm,
cu întreaga suflare:
Bucură-te Tu, Cruce a înflăcărării și agerimii Alesului;
Bucură-te Tu, Osia Cerului cu Luceafărul înțelesului;
Bucură-te Tu, Spargerea gândurilor cu-a lor zădarnic stup;
Bucură-te Tu, Oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-te Tu, Cămara cea mai dinlăuntru a sufletului meu;
Bucură-te Tu, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-te Tu, Alăută a inimii sub arcușul de gând;
Bucură-te Tu, Cântec pe cinci strune întruna chemând;
Bucură-te Tu, Muzică negrăită a celei de-a doua nașteri;
Bucură-te Tu, Sărbătoare tăcută a desăvârșitei cunoașteri;
Bucură-te Tu, Logodnă la Numele cel de înțelepciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al VII-lea
Binecuvântarea – Adopția duhovnicească
Învățătura de Taină – Arcana inițierii creștine

La iscusința Ta cea sfântă, Maică, noi venim,
sub palmele Tale să ne primenim.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire
e cerută o grijă de întreagă neprihănire.
Nu este îngăduită necurăția ochilor și a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt „ ne-nvățații Tainelor ”,
de unele ca acestea să nu se atingă!
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească
și în vasele sfinte câinii să lingă?
Îndemnarea ca și primirea este numai duhovnicească,
numai de la Tine, Maica noastră cerească.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat și curat,
și așa cu toții laolaltă ne vom avânta
din bucuria cea curată și întreagă a unui
Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al VII-lea
Adopțiunea și zestrea duhovnicească

Preasfântă, Preamărită, Preafrumoasă,
Preabinecuvântată Mireasă,
a Cerurilor toate Împărăteasă!
Care ai Apostoli drept alai, îngeri drept buni soli și păzitori,
Evangheliștii, cronicari și scriitori,
Biserică vie bine aleasă
ca tine dumnezeiește de luminoasă,
de lină, de blândă, de cuvioasă, de primitoare cerește.
Ești clară, ești senină și ascuțită în chip neîmblânzitor,
Tu ești Maica binevoitoare și dăruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri;
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme și din cuvinte.
Ești Marea Predanie Îmbietoare
și mult strălucitoare
a toată Iconomia de binecuvântări,
ca un policandru cu șapte lumânări
înaintea Marelui Tron Dumnezeiesc,
pentru care toți îngerii și sfinții Te preamăresc:
Bucură-Te, Tu Binecuvântare pascală a împlinirilor noi;
Bucură-Te, Tu Virtute patriarhală în creştet pusă peste noi;
Bucură-Te, Tu Înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;
Bucură-Te, Tu Scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor;
Bucură-Te, Tu Lumină miruită peste minţile cele smerite;
Bucură-Te, Tu Hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite;
Bucură-Te, Tu Sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;
Bucură-Te, Tu Unire în cuget a tuturor Bisericilor împăcate;
Bucură-Te, Tu Safir al Cerului peste inima noastră picurat;
Bucură-Te, Tu Bucurie însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat;
Bucură-Te, Tu Epitalam înveşnicit peste tăcerea de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune!

 

Condacul al VIII-a
Ornicul inimii – Harisma imnului interior

Împărăteasă, Doamnă Preasfântă,
Maică neispitită de nuntă,
Tu ești singura inimă de om întru care nescăzut,
Numele de mărire cântă,
din tot rostul lui cel viu și neprefăcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată,
fiindcă în Tine doar, ca niciodată
inima omului,
cu inima Domnului
au bătut și bat laolaltă.
Rugăciunea ca un ornic al gândului și al cerului
curge înlăuntrul Tău
și se îngemănează acolo,
cu Psaltirea subțire a misterului
lângă dragostea lui Dumnezeu.
O! Tu, Lumină neîntinată
neîntrecută, neînserată!
Învață-ne și pe noi cu înțelepciunea inimii, Binecuvântată!
Și așa, înzestrați și vrednici,
ca unei Biserici,
din toată ființa Ție ne vom da,
ca drept și sfânt să putem cânta:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al VIII – lea Inimă neprihănită
Inimă de har – Inimă de piatră

Maică a Domnului, Inimă de Lumină,
Maică a Domnului, Inima Pământului,
Maică a Domnului, Inimă fără vină,
Maică a Domnului, Inima Cuvântului!
Către Tine venim ruşinaţi şi căzuţi
cu trupul apus şi genunchii frânţi.
Că din nepricepere, inima noastră s-a întunecat
cum e steiul cremenii albastre mohorâtă nespus,
ne atârnă prin pâclă gândul răpus,
” Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastre
Domnul să umblăm.”
Dar, iată, acum către Tine venim și ne plecăm
Maica lui Iisus,
Primește-ne ca pe nişte pietre ale vieţii
dornice de izvoarele dimineţii
Dimineţii celei neînserate;
şi zidește-ne
cu inimi noi şi curate,
ca să-Ţi cântăm:
Bucură-te Tu, Arcă de alianţă a sufletului meu;
Bucură-te Tu, Cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucură-te Tu, Corabie vie ce pluteşti peste Tainele Lumii;
Bucură-te Tu, Sicriaş ferit de toate zădărniciile humii;
Bucură-te Tu, Tronule pe care viaţa se întemeiază;
Bucură-te Tu, Cutie de cântec prin care sună o rază;
Bucură-te Tu, Naos cuprinzător al tuturor slujitorilor de har;
Bucură-te Tu, Chivot de gând al prea duhovnicescului Altar;
Bucură-te Tu, Hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucură-te Tu, Sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucură-te Tu, Bisericã preadoritoare cu Hristos să se cunune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

ÎNDUMNEZEIREA
Condacul al IX-lea
Așezarea la rugăciune
Poziția și locul inimii

Doamne Iisuse Hristoase,
Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt și eu din Neamul Preacuratei,
vlăstar înfiat de curând.
Către Tine mă aplec cu fruntea,
și mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, așezat fără cuvânt
aștept ca orbul puntea
„ Luminii din adânc ” cea fără înserare,
și care-i pusă-n om ca un lăuntric soare
să lumineze întreagă în încăperea ființei.
Cum nu te văd de noaptea grosimii de păcate,
Te pipăi cu sfială,
cu degetul nădejdii, cu degetul credinței,
cu deget bănuială, cu deget de dorire și chiar de îndoială,
și neajuns aș pune încă și cealaltă mână;
dar inima străpunsă de fulger, de arsură,
îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână
chemarea Ta întreagă și fără voia mea
bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un:
Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al IX-lea Maica Domnului
Meșteșugul – Tehnica unică a isihiei

Preasfântă Fecioară Atotfolositoare,
Tu ești mai înalt-străvăzătoare
decât tot vârful Munților Cerești
și cunoști și tot chipul rânduielilor suprafirești
pentru Schimbarea la Față cea izbăvitoare.
Tu ești Măiestria, ești Meșteșugul, ești Hărnicia
și toată Sfânta Migală Omenească,
care la un loc ne face stihia
prielnică să ne mântuiască.
Și pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:
Bucură-te Tu, Încuviințată cunoștință a sfințeniei la amănunt;
Bucură-te Tu, Sofianică știință a lucrării prin lăuntric cuvânt;
Bucură-te Tu, Dumnezeiască îndulcire a Numelui ca Mirul vărsat;
Bucură-te Tu, Monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucură-te Tu, Măsură de picătură pentru o serafimică pruncie;
Bucură-te Tu, Asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucură-te Tu, Cununa de litanii din nodul mătăniilor de păr;
Bucură-te Tu, Anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;
Bucură-te Tu, Izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;
Bucură-te Tu, Zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;
Bucură-te Tu, Surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al X-lea
Geneza pnevmatică

O, Doamna cea harică, fără cusur,
Fecioară cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de Apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică Născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
prin depănarea litaniei cu chemare subțire.
Și dă-mi nașterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig și eu:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al X-lea
Reîntoarcerea din cădere – Blagoslovenia lacrimilor – Pocăința nesfârșită

Tu, Darnică Maică, Povățuitoare de Taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu Trei Luceferi pe haină
și Sfântă Arghiră a neputințelor noastre!
Către Tine din nou, iată, am venit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt și binecuvântare
părtaș m-am făcut la mântuirea mea.
Hotărâre mi-am pus, îndreptată și tare,
să nevoiesc toată clipa, în a mă ruga.
Dar idol de țărână, cugetul meu,
nu-mi dă răgaz să mă statornicesc,
în Lucrarea de rugă la locul lui Dumnezeu
cel din temeiul inimii către care râvnesc.
Ajută-mă, dară, Ajutătoarea mea
În ” zicerea necurmată ” să mă pot întemeia.
Și dă-mi darul lacrimilor pocăinței
ca să spăl cu ele duhul neputinței
și învrednicește-mă de-a pururi să îți pot cânta:
Bucură-te Tu, Maica Domnului întruparea înțelepciunii;
Bucură-te Tu, Puterea Fecioriei adevăratul suflet al Lumii;
Bucură-te Tu, Preasfințitule Trup, Loc de Dumnezeu încăpător;
Bucură-te Tu, Sfânta Sfintelor, Tainiță din inima tuturor;
Bucură-te Tu, Trandafirul cel plâns al întoarcerii de Taină;
Bucură-te Tu, Duioșia pocăinței ce ai lumina drept haină;
Bucură-te Tu, Binecuvântarea lacrimii, dezvăluirea Înțelepciunii;
Bucură-te Tu, Discernământ potrivit la suspinele lumii;
Bucură-te Tu, Raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;
Bucură-te Tu, Uimirea umezită din privirea copilăriei;
Bucură-te Tu, Porfira sudorilor împărătești ale Aminului;
Bucură-te Tu, Cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucură-te Tu, Bunăvoința de rouă ce pe credincioși îi întărești;
Bucură-te Tu, Comoara cea de gând dintru mințile cele smerite;
Bucură-te Tu, Hărăzire cumplită a tuturor virtuților negrăite;
Bucură-te Tu, Cădelniță neodihnită a rugăciunilor necurmate;
Bucură-te Tu, Unirea într-un cuget a tuturor Bisericilor împăcate;
Bucură-te Tu, Fulger care pe sufletele credincioșilor le strălucești;
Bucură-te Tu, Ajutorință până și-n păcate a celor neduhovnicești;
Bucură-te Tu, Acoperământ care te așterni deplin peste orice slăbiciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al XI-lea
Prin Umbra cea albă la Theosis
Răpirea – Extazul

Mulțumesc Ție, Preamilostivă Maică Fecioară,
că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,
Primejdia și ispita sunt doară spre-ncercare.
Și prin chemările cele fără de încetare
ale Prealuminosului Nume de Putere
simțurile și voia inimii mele
au intrat în praguri de tăcere.
Slobod de ele
aștept să mă năpădească
auzul, văzul și graiul cel dumnezeiesc.
În mine de-acum, doar acestea să se rostească!
Și Iubitul meu Însuși, Iisusul Ceresc,
să vadă, să vorbească și să înțeleagă,
prin chiar văzul, auzul și voia mea întreagă,
Hristos să viețuiască așa
prin toată vlaga mea,
ca Domnul Însuși să strige prin mine:
Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al XI-lea
Scara teofanică a roadelor

O, tu inimă și minte și cugete al meu!
Rănește-te cu întrebările la Fața lui Dumnezeu:
Oare ce semn de-adeverire au roadele cerești?
Și ca răspuns să auzi și tu, în răspicări duhovnicești:
De rourează peste tine, chipul Vederii nevăzute,
întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfințite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat;
Și-ai să ajungi atât de-nalt-răsunător și potrivit
cum e o trâmbiță de laudă în care îngerii s-au rostit.
Și-ntru simțiri gingaș vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zări în așteptarea Celor Trei;
Spre acest Semn flămânzi suntem și Sfânta Doamnă să ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivă toți să-i strigăm cu un stih așa:
Bucură-te Tu, Scară cu pragul în inima ce se închină;
Bucură-te Tu, Ascetică neprihănire de rugăciune senină;
Bucură-te Tu, Căldură de har ce din inimă în trup năpădești;
Bucură-te Tu, Străină Lucrare ce din urzeli ne sfințești;
Bucură-te Tu, Apă cerească izvorâtă la gene din adânc;
Bucură-te Tu, Pace dezlegată de toată puzderia de gând;
Bucură-te Tu, Luminiș suitor al unei minți desțărmurite;
Bucură-te Tu, Vederea în duh a Tainelor necovârșite;
Bucură-te Tu, Ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;
Bucură-te Tu, Iluminarea din inimă ce ești de nedestăinuit;
Bucură-te Tu, Nemărginirea desăvârșirii cu trup de nestricăciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al XII-lea
Modul paradoxal al isihiei

Tu ești Amma Împărăteasă a sufletului meu,
Odihnește-mă sub adăpostul Chipului Tău;
ca sub privirile Tale, de auriu cărbune
să ard și eu nemistuit,
din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.
Și dintru inelul Tău de răcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, să îmi pot împrospăta,
cu unda harului Tău de nelipsit
marea pace a odihnei săltătoare.
Și mă încinge Sfântă Amma așa
cu veselia cea vie a biruinței
ca învăpăiat să pot cânta
din toată isihia cunoștinței:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul al XII-lea
Paza Sfintei moșteniri
Sfânta Predanie – Gnoza întrupată

Maică a Domnului, Duhovnică iubitoare a Pământului,
Odrăsluitoarea predaniei de Taină a Cuvântului!
Tu ești dumnezeiește de lină și smerită;
dar precum vorbește Cântarea Cântărilor,
Tu ești nespus de dreaptă și cumplită
„ ca niște oștiri sub steagurile lor ”.
Ești clară, ești senină, ești ascuțită
ca un paloș neîmblânzitor.
Și ai la Ierusalimul Cerului
în latura lui cea nouă tăcută
o sfântă și mare mănăstire nevăzută
unde îți stau grabnic ajutători,
toți cei ce sunt ai „lepădării de sine” fiii Tăi sârguitori;
toți cei ai cetelor de asceți, de pustnici, de anahoreți,
spița Ta toată de duhovnici înțelepți,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lămuritoare, curățitoare și îndreptătoare
ale neprihănirii și milostivirii Tale nețărmurite,
toate cele ce la un loc sunt numite
„ Învățătura cea curată ” sau ” Moștenirea Sfinților ”
și pe care ni le pui la îndemână vădite
prin slovele scripturilor, palmele și vorbele Părinților,
pentru care de-a pururi nu vom ști a Te lăuda,
a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ți așa:
Bucură-te Tu, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;
Bucură-te Tu, Garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucură-te Tu, Năstrapa unde odihnește binecuvântarea Domnului;
Bucură-te Tu, Zadă care străjuiești sfânta prefacere a omului;
Bucură-te Tu, destoinică Lucrătoare a măiestriilor tăcute;
Bucură-te Tu, Arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;
Bucură-te Tu, Ochi care ocrotești dintru dulcea asprime;
Bucură-te Tu, Canon care rânduiești cu ascuțită agerime;
Bucură-te Tu, Pavăză ce păzești pământul celor vii;
Bucură-te Tu, Portal care oprești tot chipul de necurății;
Bucură-te Tu, Roată de spulberare a duhului de urâciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

Condacul al XIII-lea
Cele XXIV de alăute și potire

O! Maică a Domnului, de-a pururi curată
și Maică a Omului binecuvântată!
Ca douăzeci și patru de alăute și potire
această închinăciune a noastră să fie
în revărsarea ei neîncetată.
Și către Preasfânta Treime, suită bucurie,
aducerea ei prea bine înmiresmată,
de pe palmele Tale către Hristosul Mire,
să-și treacă prinosul de dreaptă-slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrățișată necovârșire
cel mai presus:

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

(Acest condac se rostește de trei ori, după care se spun Icosul I și Condacul I)

Icosul I
Ipostasul rugăciunii – Sfânta Fecioară

Cincizeci de veacuri se-mpliniră,
prin Avraam și prin David,
spița Ta proorocească
cerurile au obosit,
cu lacrimi și plecăciune
hărăzind neprihănit
trupul Tău din rugăciune,
Vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântă
ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine cuvântă
dorul ei de izbăvire.
Și ești, Doamnă, Ipostasul
laudelor suprafirești;
încât noi prinși de extazul
Dragostei Dumnezeiești
așa să ne sune glasul:
Bucură-te Tu, Rod învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-te Tu, Cea care ai zămislit Zălogul de foc;
Bucură-te Tu, Vohod de Scripturi, al Unicului-Cuvânt;
Bucură-te Tu, Organ muzical al Duhului Sfânt;
Bucură-te Tu, Meșteșug ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-te Tu, Filosofia cea vie, de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-te Tu, Rug al răpirii, cum altul nu se mai poate;
Bucură-te Tu, Unitate și Salbă a simboalelor toate;
Bucură-te Tu, Strună și Sunet, Arcuș și Alăută;
Bucură-te Tu, Trup și Întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-te Tu, Încântare ce ai învins a Lumii deșertăciune;
Bucură-te Tu, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune!

 

DESPĂTIMIREA
Condac I
Rugăciunea transfiguratoare
Ipostasul rugăciunii – Maica Domnului

Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasă și curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e Rugăciunea întrupată,
Stăpână a Lumii și Doamnă a Dimineții,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieții!
Spre Tine noi alergăm, arși, mistuiți de dor.
Ia-ne și pe noi părtași ai Sfântului Munte Tabor!
Și fă-Te și nouă,
umbră și rouă,
Tu, adumbrirea
de dar,
să-și afle și firea noastră înnoirea
din zămislirea
de Har.
Ca să-Ți strigăm cu toată făptura,
într-o deplină închinăciune:
Bucură-te Tu, Mireasă, urzitoare de nesfârșită rugăciune!

Icoana Rugul Aprins

IMNUL-ACATIST LA RUGUL APRINS AL MAICII DOMNULUI ESTE OFERIT DE PĂRINTELE CONSTANTIN ONU ȘI ESTE ÎNCĂ ÎN PRELUCRARE.

 

APĂSAȚI AICI PENTRU A AFLA MAI MULTE DESPRE

Centrul Național de Pregătire, Catehizare și Misiune Ortodoxă pentru Deficienții de auz din România și Diaspora

 

Exit mobile version